Prințesa Strălucitoare
Cu mult, mult timp în urmă, trăia un rege care s-a îmbolnăvit din cauza unei vrăji întunecate. Un singur lucru îl putea salva.
— Cum se simte? — E o vrajă foarte puternică. Un singur medicament îl poate salva de această vrajă, dar e foarte, foarte greu de găsit. — Spune-mi care e, doctore. Mă voi duce până la capătul lumii ca să-l găsesc. — Avem nevoie de lut din vizuina unui iepure. Vizuina trebuie să aibă cel puțin 10 ani și avem nevoie de lut în trei zile. — Pot găsi o vizuină, dar de unde știu cât de veche e? — Trebuie să riști.
Căutarea Lutului Magic
Prințul a plecat într-o pădure ca să găsească vizuina unui iepure de câmp. A călătorit mult timp, dar nu a văzut niciun iepure, până când, la un moment dat, i-a apărut un iepure în cale. Prințul a strunit calul și a luat-o la galop, ca să nu piardă iepurele din vedere.
A alergat după iepure și a intrat într-o peșteră, o peșteră care aparținea unui uriaș hain. Uriașul l-a văzut pe prinț.
— Ei, bine, ce avem noi aici? Un prinț! Cum îndrăznești să intri în peștera mea? — Am nevoie de lut din vizuina unui iepure. Lasă-mă, te rog, să-l iau. Viața tatălui meu depinde de asta. Mă voi întoarce și mă poți pedepsi cât vrei. Însă acum, lasă-mă să urmăresc iepurele. — Să te duci? O, să te las să pleci! Nu pleci nicăieri! — Dă-mi drumul! Dă-mi drumul, te rog!
Captiv în Peșteră
Timp de două zile și două nopți, prințul a stat în cutie. A făcut tot ce a putut ca să iasă, dar n-a reușit. Era îngrijorat de moarte pentru tatăl său drag.
În a doua noapte, cutia s-a deschis dintr-o dată. A văzut o lumină ciudată și apoi o tânără, cea mai strălucitoare fată care exista în lumea întreagă.
— Eu sunt iepurele pe care l-ai urmărit. Uriașul m-a vrăjit, astfel încât în timpul zilei sunt iepure, iar noaptea revin la forma mea inițială. Repede! Uriașul nu e aici. Pleacă înainte să se întoarcă. Ia lutul acesta de la o vizuină a unui iepure de câmp pentru tatăl tău. Du-te! — Mulțumesc, prințesă. Cum pot să te ajut? — Acum fugi de aici. Iar apoi, când tatăl tău va fi bine, du-te și călătorește prin lume. Vei găsi o cale prin care să mă ajuți. Acum pleacă.
Promisiunea Prințului
Prințul a făcut cum i s-a zis. S-a dus la palat și a salvat viața tatălui său. Apoi, după cum a zis prințesa, a hotărât să călătorească prin lume.
— Tată, acum că ești bine, trebuie să mă țin de o promisiune. — Te înțeleg, fiule. Prințesa mi-a salvat viața. Îți permit să faci ce e nevoie pentru a o ajuta. — Trebuie să călătoresc în lume, dar nu ca prinț, pentru că nu se poate, ci ca un tânăr oarecare, ca să văd ce meserie pot învăța. — Foarte bine. Toate cele bune, fiule. Și întoarce-te cât mai repede.
Prințul Pescar
Așa că prințul a plecat din palat ca un tânăr oarecare. A ajuns până departe, până când, într-o noapte, a întâlnit un pescar la un han.
— Ei, tinere, nu te-am mai văzut. Ești nou pe aici? — Da, vreau să învăț o meserie. — Atunci, vino cu mine. Niște brațe puternice ca ale tale mi-ar fi de folos. Ai vrea să devii pescar? — Da, nu văd de ce nu.
Așa că prințul a plecat cu pescarul și a învățat să pescuiască. Prințul lucra din greu, iar pescarul era mulțumit.
Când a venit momentul ca prințul să plece, pescarul i-a dat o plasă.
— Plasa aceasta mi-a fost dată de un vrăjitor. Niciun pește din lume n-o poate rupe. Ia-o cu tine. — Mulțumesc frumos.
Regatul Strălucitor
Așa că prințul a plecat mai departe. Când îi era foame, pescuia. Când avea nevoie de bani, vindea peștele și astfel a continuat să călătorească până a ajuns la un regat nou, al cărui palat strălucea noaptea cu o mie de luminițe. A întrebat un trecător ce-i cu el.
— Prietene, sunt nou pe aici. Spune-mi de ce e palatul decorat în felul acesta. E vreo ocazie specială diseară? — O, palatul e decorat așa în fiecare seară. Regele, ca un tată mândru, sărbătorește frumusețea prințesei noastre. Și regele îi provoacă pe toți să îi arate o tânără care strălucește mai tare decât fiica sa. Nimeni n-a auzit de vreo fată care să fie mai strălucitoare decât prințesa noastră. — Dar de ce contează frumusețea atât de mult? — E mândria tatălui ei. Prințesa noastră se pricepe foarte bine la sport și la artă. Dar în secret, își dorește ca cineva să găsească o femeie care strălucește mai mult decât ea, ca tatăl ei să termine cu sărbătoarea asta. I se pare rușinos.
Provocarea Regelui
— Poate o pot ajuta eu pe prințesă.
Așa că prințul s-a dus la curtea regelui.
— Înălțimea ta, știu o tânără strălucitoare ca soarele. — Tu, un pescar oarecare, cunoști o tânără strălucitoare ca soarele? — Da. — Bine, ai o săptămână să vină aici la curte. — Înălțimea ta, nu sunt de acord ca o tânără să trebuiască să-și dovedească frumusețea. Dacă o aduc aici pentru prințesa ta, promite-mi că o vei primi ca pe un invitat regal cinstit. — Bine, îți promit! Dar fii atent, dacă nu reușești s-o aduci aici, vei fi pedepsit! — De acord.
Salvarea Prințesei
Așa că prințul s-a întors în pădurea din regatul lui și a găsit peștera uriașului. Însă, deși căuta, nu reușea să găsească intrarea în peșteră, căci era plină cu apă în jurul ei și nu putea trece de ea. Prințul era gata să sară în apă, când a auzit ceva.
— Prințule, stai! — Cine ești? — Sunt nașa prințesei. Știu că ești prințul despre care mi-a povestit. — Cum m-ai recunoscut? Sunt îmbrăcat ca un pescar. — Ea mi-a zis că ai ochi foarte zâmbitori. — Unde e? — După ce te-ai eliberat, uriașul s-a enervat pe ea și a închis-o în aceeași cutie în care te-a închis și pe tine. Când e iepure, nu poate ieși din peșteră, căci e înconjurată de apă. Așa că trebuie să stea în cutie. Apa din jur e păzită de un pește mare și crud. Știu cum să intri în peșteră prin vizuina pe care a făcut-o când e iepure, dar nu putem ieși tot pe acolo în același fel. — Stai liniștită. Du-te în peșteră și întinde-te în aceeași cutie cu ea. Cutia e din lemn și va pluti. Eu știu să înot bine, vă voi scoate pe amândouă. — Ah, cum rămâne cu peștele? — Am o plasă pe care n-o poate rupe niciun pește. Nu-ți face griji. Du-te la prințesă acum!
Păcla de Aur
Așa că bătrâna s-a dus în peșteră prin vizuină și a intrat în cutia de lemn cu prințesa. Prințul a pus plasa în apă și a prins peștele. Apoi a înotat în peșteră și a scos cutia. Cât ai clipi, erau în afara pădurii.
— Prințule, m-ai salvat! Mulțumesc! — Aș vrea să îți cer o favoare. — Da.
Prințul le-a zis prințesei și nașei sale despre rege și despre fiica sa.
— Nu ți-aș fi cerut să vii cu mine, dar am auzit că și prințesa s-a săturat ca regele să se laude cu frumusețea ei și își dorește să apară o fată mai frumoasă ca să-i pună capăt nefericirii acesteia. — Înțeleg. Și sigur că voi veni cu tine. E bine că regele sărbătorește noaptea, că atunci voi fi eu însămi. — Cum am putea rupe vraja uriașului? — Vraja poate fi ruptă dacă trec printr-o pâclă de aur.
Așa că s-au dus spre regat, dar când au ajuns la palat, prințul a avut o cerere ciudată. A luat o cutie de lemn și a cerut prințesei să intre în ea. Apoi a dus cutia în palat.
— Unde se află această tânără despre care zici că e mai frumoasă decât fiica mea? — Înălțimea ta, e în cutia aceasta. — Ha ha ha! Asta-i vreo glumă? Tânăra strălucitoare e într-o cutie? Nu mi se pare amuzant, tinere! — Lasă-mă puțin, înălțimea ta. Îmi poți face rost de niște praf de aur? Te asigur că poți să mă pedepsești cât dorești, dar mai ai răbdare câteva minute. — Aduceți-i un butoi cu praf de aur! — Praful trebuie pus în tuburi și suflat, ca să se ridice ca o pâclă de aur. — Înălțimea ta, ne face să ne pierdem timpul! — Dacă asta face, va plăti! Însă acum să avem încredere în ce zice.
Așa că aurul a fost pus în tuburi și sute de soldați au suflat în ele, ca praful de aur să se ridice și să facă o pâclă deasă de aur. Când pâcla era destul de deasă, nașa a deschis cutia, iar prințesa a ieșit. A trecut prin pâcla de aur, vraja i-a fost ruptă și toată curtea a rămas uimită de frumusețea ei nemărginită.
— Domnițo, chiar ești cea mai strălucitoare femeie din lume! — Vezi, tată! Acum oprește-te și nu te mai lăuda cu frumusețea mea la toată lumea. Nu mă mai face de rușine! Eu nu sunt doar frumoasă! — Îmi pare rău, draga mea. Pescarule, cum ai...?
Finalul Fericit
Prințul i-a povestit regelui despre el și despre prințesă. Regele i-a ajutat să se întoarcă în regatul prințului, unde s-au căsătorit și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Uriașul nu i-a mai deranjat, dar ei au fost atenți și nu s-au mai dus în apropiere de peștera lui.
Iar regele a învățat că frumusețea nu e totul.
