Prințul altcuiva
Basme în limba română
A fost odată ca niciodată, un loc foarte, foarte îndepărtat, magic și misterios, unde trăiau și zâni și vrăjitoare. Acolo era un regat al cărui rege avea o fiică, Gentianela, și un fiu, Raimondo. Gentianela avea o inimă foarte bună.
Un zân prietenos i-a spus regelui să-și țină fiica ascunsă de lume, căci, în ziua în care va ieși din palat, se va înfrunta cu pericole groaznice.
— Cum facem ca prințesa să nu vadă lumea de afară, regele meu? — Ah, e un singur mod. Pereții trebuie să fie atât de înalți, încât ea să nu poată vedea peste ei.
Regele le-a făcut copiilor săi grădini minunate în care să se joace. Grădina Gentianelei era înconjurată de un perete din piatră uriaș, ca să nu poată vedea niciodată afară.
— Mă întreb ce-i după perete, dragul meu frate? — Nimic, sau ceva ce nu trebuie să vezi. Până la urmă, tata știe ce-i mai bine pentru noi.
Grădinile și Plecarea lui Raimondo
Au trecut anii și ambii frați își iubeau grădinile. Le udau și aveau grijă de ele, iar grădina Gentianelei ieșea în evidență, căci era fantastică.
Pe măsură ce prințul a crescut, a devenit bărbat și a venit ziua în care a trebuit să plece departe de regat cu treabă.
— Oh, dragă Raimondo, acum vei pleca, iar eu voi rămâne singură în grădinile acestea. — Sora mea, e datoria mea. Înveselește-te gândindu-te că într-o zi vei avea compania unui nou prieten. Poate chiar un prinț?
Apoi, Raimondo a plecat și Gentianela și-a luat rămas bun cu inima grea.
Întâlnirea cu Zânul și Prințul Amarilis
Apoi, într-o zi, prin mâna destinului, când prințesa stătea tristă în grădina sa, același zân prietenos a apărut pe zidul grădinii. Văzând-o pe biata prințesă tristă, a început să-i povestească despre minunile și frumusețile lumii din afară.
— Uau! Ceea ce zici pare un vis pentru mine. Dar cum voi ști dacă ceea ce zici e adevărat, căci eu nu pot să văd niciodată dincolo de aceste ziduri uriașe. — Hmm, cred că există ceva cu care te pot ajuta. — Serios? Și cum ai putea să faci asta?
Așa că zânul a luat-o pe sus pe prințesă și ambele au zburat peste zidul uriaș. De asemenea, i-a șoptit niște cuvinte magice la ureche, ca de acum să poată zbura singură peste zid oricând va dori.
Voila! Prințesa era încântată că vedea peste zid pentru prima oară și vedea cât de departe putea. Când a văzut o altă grădină lângă a ei. Acolo era un tânăr prinț pe nume Amarilis. Și acesta a văzut prințesa, dar era surprins că și ea îl vedea.
— Bună! Sunt prințesa Gentianela. — Iar eu sunt prințul Amarilis. Sunt surprins, dar mă bucur că mă poți vedea, Gentianela, căci regatul meu e invizibil pentru toți. — Și eu mă bucur să te văd, prințule Amarilis. Aceasta e grădina ta? Și cum de regatul tău e invizibil?
Prințul Amarilis i-a povestit prințesei despre blestemul său. I-a zis că străbunicul său a supărat foarte tare o vrăjitoare. Aceasta a blestemat regatul și l-a făcut invizibil pentru lumea din afară. Prințul Amarilis i-a zis prințesei și despre grădina sa, cum trebuia să o întrețină mereu cu flori frumoase, căci altfel ar fi aruncat în temniță.
Promisiunea și Adevărul Ascuns
— Ce trist e! Dar nu-ți face griji, eu te voi ajuta să-ți faci grădina tot mai bună și mai frumoasă. — Oh, serios? Ce drăguță ești!
Și au început să se întâlnească zilnic. Prințesa venea în grădina prințului și îl ajuta să aibă grijă de grădină. Prietenia lor a devenit tot mai puternică și abia așteptau ziua următoare ca să se vadă.
Însă, prințesa Gentianela nu știa că zilele ei de fericire erau pe sfârșite.
Într-o zi, când au terminat munca la grădina lui Amarilis, Gentianela a observat că și el părea nefericit.
— Ce s-a întâmplat, dragă Amarilis? Nu pari prea fericit. Care-i problema? — Ah, da, Gentianela, sunt trist, fiindcă ți-am ascuns ceva. Acum, deși am scăpat de pedeapsă cu ajutorul tău, tot trebuie să mă căsătoresc cu fata vrăjitoarei, Anemone.
Auzind acest lucru, Gentianela s-a simțit înșelată. Nu-i venea să creadă că în timpul acesta, prințul îi ascunsese ceva atât de important.
— Ce? Va trebui să te căsătorești cu fiica vrăjitoarei? Și nu aveai de gând să-mi zici? Asta înseamnă că ești prințul altcuiva și nu e corect! — Nu am de ales. Doar așa îmi voi putea salva regatul. Îmi pare rău, Gentianela.
Prințesa Gentianela era rănită, așa că a fugit de acolo. Nu s-a mai dus să-l vadă pe prinț, stătea tristă în palatul său, iar zâmbetul ei dispăruse. Părinții au început să-și facă griji pentru ea. Apoi mama ei a înțeles motivul tristeții și s-a decis să intervină.
Căutarea Adevărului și Intervenția Mamei
În noaptea aceea, mama Gentianelei a încercat s-o facă să înțeleagă situația mai bine.
— Și ce dacă? Sigur vei găsi un prinț mai bun cu care să fii prietenă. — Dar nu vreau pe cineva mai bun sau mai rău. Nu contează, căci nu va fi el! — Of, copila mea, te înțeleg.
Așa că, a doua zi, Gentianela s-a dus să-și refacă prietenia cu prințul Amarilis. Spre dezamăgirea ei, prințul nu era pe partea cealaltă. A încercat să-l strige, dar n-a răspuns nimeni. Văzând că n-are de ales, aceasta a sărit zidul grădinii lui și a intrat în regatul invizibil al prințului Amarilis.
În timp ce prințesa mergea cu frică și reținere prin regatul invizibil, nu vedea nimic, dar auzea șoapte și voci.
— Prințul Amarilis a fost răpit de vrăjitoarea rea! Oare va fi aruncat în temniță? — Nu, dacă se va căsători cu fiica vrăjitoarei Anemone. — Atunci e foarte posibil să aleagă să fie aruncat în temniță.
Auzindu-i pe cetățenii regatului vorbind despre situația prințului, Gentianela s-a lăsat în genunchi, neajutorată și a început să plângă. Dintr-o dată, Gentianela a observat că în fața ei era cineva cunoscut. A ridicat privirea și a văzut că era zânul.
— Deci, acum prințul Amarilis n-are de ales, trebuie să se căsătorească cu fata vrăjitoarei ca să-și salveze viața și regatul? — Da. Și nu știu cum să-l ajut. — Chiar crezi că fata vrăjitoarei va vrea să se căsătorească cu prințul altcuiva? Adevărul se poate afla doar dacă îi spune cineva ei asta. — Ah, ai dreptate! O voi găsi și îi voi spune! — Ai încredere, dragă Gentianela, du-te și găsește-o pe fata vrăjitoarei. Acum e și ea în regatul acesta. Spune-i că prințul Amarilis e prințul tău! Repede, nu ai mult timp la dispoziție!
Călătoria și Descoperirea
Așa că Gentianela a fugit cât de repede a putut în regatul invizibil al lui Amarilis. Și voila! Regatul invizibil a început să-i apară în față, de parcă se supunea speranței și voinței ei.
Pe măsură ce prințesa a fugit peste dealuri, prin păduri, prin pajiști pline de roade, pe podișuri cu zăpadă și marea învolburată, a dat de un miel, de un pădurar, de un pește, de un șarpe de mare și apoi de o bătrână. I-a ajutat pe toți și cu toții au ajutat-o, arătându-i calea spre destinația ei. Și atunci a strigat-o o bătrână.
— O, draga mea, am numai bătături de la câți căieți am cules. Mă poți ajuta și tu? Să știi că și mâinile tale vor fi rănite și zgâriate apoi. — Știu, stai liniștită, te ajut eu!
Prințesa a cules căieții și a ajutat-o pe bătrână și era pe cale să plece.
— Ai o inimă bună. Pot să te întreb unde te grăbești așa și de ce? — Vreau să o întâlnesc pe fata vrăjitoarei, pe Anemone, și să-i zic că prințul Amarilis nu e prințul ei, ci prințul altcuiva. — Prințul altcuiva? Al cui? — Al meu! Bineînțeles! E prințul meu!
Zicând asta, Gentianela a fugit spre destinația ei, ca să se întâlnească cu fata vrăjitoarei. În timp ce fugia, a ajuns în pădure, unde a văzut o fată care plângea cu amărăciune.
— Hei, de ce plângi? — Fiindcă mama mea vrea să devin prințesa altcuiva. Vrea să mă căsătoresc cu cineva pe care nici nu l-am văzut încă. — Ce ciudat! Prințul Amarilis trebuie să se căsătorească cu fata unei vrăjitoare pe nume Anemone. Și ea, la fel ca tine, se va căsători cu prințul altcuiva. — Ce coincidență! Eu sunt Anemone, fata vrăjitoarei, și sigur nu vreau să mă căsătoresc cu prințul altcuiva, ci cu al meu! — Și cine-i prințul tău, Anemone? Cum se numește? — Prințul Raimondo! — Ah! Ha! Raimondo-i fratele meu! Iar prințul Amarilis e prințul meu! — Doamne, ce am făcut? L-am trimis pe Raimondo să-l învingă și să-l prindă pe prințul Amarilis! — Oh, stai liniștită! Îi cunosc pe amândoi. Foarte bine! Ambii sunt prea buni ca să rănească pe cineva. E-n regulă!
Rezolvarea și Morala
Și după cum a zis, tocmai atunci prințul Raimondo și prințul Amarilis au venit spre ele zâmbind. Acum ambele cupluri erau încântate și fericite de deciziile luate, căci nimeni nu trebuia să se căsătorească cu prințul sau prințesa altcuiva.
Însă nu s-a terminat totul încă. Căci vrăjitoarea a apărut și toți patru s-au speriat. Oare ce va urma? Spre mirarea lor, vrăjitoarea a mărturisit că se săturase să fie rea și că vrea să se schimbe, să facă bine.
— Inima mi s-a topit când v-am văzut pe voi, copii. Fiica mea n-a mai fost niciodată atât de fericită. Blestemul se încheie aici. Vă binecuvântez pe toți patru.
Și din acea zi, regatul prințului Amarilis a devenit vizibil și prosper. Ambele cupluri s-au căsătorit și s-au bucurat de grădinile lor. Zidul a fost dărâmat, iar pacea a fost restaurată în ambele regate pe veci.
Morala: Nu te teme să-ți urmezi inima și să lupți pentru ceea ce crezi, căci adevărata fericire vine din a fi tu însuți și a-i lăsa pe ceilalți să fie ei înșiși.
