Prințul Înțelept
Dincolo de imensul deșert verde era un deal, iar la poalele lui un tărâm. Și dincolo de tărâm, o întinsă apă. Și la capătul mării înflorea un regat, un tărâm splendid și măreț, cârmuit de un rege și de o regină.
Erau fericiți, la fel ca supușii lor. Și fericirea fusese nemărginită când regina născu un prinț.
— Fiul meu, el va fi un rege prietenos ca părinții săi și va fi adorat de supușii săi. Îl numesc Prințul Înțelept.
Aniversarea Prințului și Dorința de a Călători
Din acea zi, anii au trecut. Prințul Înțelept a crescut, devenind un tânăr chipeș prinț și era înțelept, asemeni numelui său.
— Este a 21-a ta aniversare, iar eu și mama ta nu am fi putut fi mai mândri de cavalerul care ai devenit. Cere-mi, fiule, cere-mi orice. — Tată, vreau să călătoresc. Să văd lumea înainte să-mi asum responsabilitatea regatului. Te rog, lasă-mă, tată. — Dar, fiule, ești... — Lasă-l să facă ce vrea. Fiul meu nu mi-a cerut niciodată nimic și nu-l voi refuza la a 21-a aniversare. — Oh, îți mulțumesc, tată.
Călătoria Prințului și Întâlnirea cu Prințesa Iepure
Astfel, Prințul Înțelept a primit binecuvântările părinților săi și un slujitor să-l însoțească, iar cei doi plecară pe caii regali. Au călătorit săptămâni întregi, chiar luni, învățând multe lucruri despre civilizațiile de pe continent.
Dar trebuie spus că slujitorul se cam plictisise și voia să se întoarcă acasă.
— Dacă înălțimea voastră este mulțumită de cele văzute, atunci aș putea sugera să ne întoarcem în regat? — Ce? Nu, Judas. Mai avem mult de umblat și o mulțime de văzut.
Acum, într-o zi, când prințul călărea pe o pajiște liniștită, deodată văzu un vultur atacând un iepure. Bietul iepure aproape fusese prins în ghearele ascuțite ale vulturului. Prințul, ochi cu atenție, lansând o piatră spre el și fugărindu-l.
— Prințule Înțelept, îți mulțumesc că mi-ai salvat viața. Să știi că nu ai salvat un iepure, ci o prințesă, fiica regelui invizibil. Tatăl meu își plătește întotdeauna datoria. Și pentru că mi-ai salvat viața, el îți este dator. De câte ori ai probleme sau orice fel de necazuri, doar spune: „O, rege invizibil, vino să mă ajuți!”
Iepurele se îndepărtă și dispăru printre tufișuri, lăsându-l uimit pe Prințul Înțelept.
— Mi se pare mie sau iepurele chiar ne-a vorbit? — Tot ce am văzut e că iepurele se uita fix la tine și tu la el. Prințule, cred că-ți ajunge cu drumul acum. Hai acasă! — Nu. Mergem înainte.
Trădarea la Fântână
Și astfel și-au continuat drumul, traversând râuri adânci, trecând prin țări străine, cele șapte văi și, în final, ajungând în marele deșert verde, unde nu mai era nimic de văzut decât cerul, nisipul verde și soarele arzător ca un vecin invidios.
— Mi-e... mi-e așa de sete. — Ei bine, nu avem apă.
Uite! Prințul și servitorul său văzură o gaură în mijlocul deșertului și s-au dus la ea. Spre bucuria lor, au văzut că era un puț plin cu apă sclipitoare. Dar era o problemă. Puțul era prea adânc.
— Există o singură cale. Unul dintre noi trebuie să coboare. Și cum sunt mult mai greu decât tine, mâinile majestății tale nu mă vor putea ține. Propun să te agăți de funie și te voi ține cât cobori în puț. — S-a făcut.
Prințul Înțelept a coborât în puț, a băut apă rece, luând puțină și pentru slujnicul său.
— Am terminat. Acum trage-mă sus! — Ascultă, prinț. M-am săturat să-mi spui ce să fac. Acum trebuie să accepți să devii slujitorul meu și eu voi fi prințul. De acord, sau te voi îneca.
Prințul Înțelept a fost șocat, dar înțelesese din tonul servitorului că acesta nu glumea.
— Bine, Judas. Accept. — Ah, ah, ah! Nu mă cred în asta. Scrie ce-ți spun. Titularul acestei declarații este Prințul Înțelept și el călătorește ca slujitor al lui Judas.
Prințul a făcut ceea ce i s-a cerut și a fost în sfârșit scos din puț. Și-au schimbat hainele, continuându-și apoi drumul.
Regatul Părăsit și Provocarea Regelui
După o săptămână, au ajuns într-un minunat regat care părea părăsit de parcă urma unui uragan. Judas i-a dat calul prințului înțelept, spunându-i:
— Du-te la grajd și rămâi acolo. Mă voi întâlni cu regele. — Cum spui, domnul meu. — Hehehe! Eu, Prințul Înțelept al Regatului Văii Trandafirilor, am venit la tine să cer mâna fiicei tale, a cărei frumusețe și înțelepciune sunt cunoscute în toată lumea. Dacă accepți, vei trăi. Dacă nu, vom declara război. — Nu vorbești ca un prinț. Dar poate așa e în regatul tău. Să-ți spun ceva. Un inamic puternic se apropie de împărăția noastră cu armata sa gigantică și nu ne putem pune cu ei. Acum, dacă vrei să fii ginerele meu, învinge-i și fiica mea este a ta. Astfel, cu toții suntem doar sânge și oase. — Hmm. De asta regatul tău este atât de trist. Uite ce e. Până mâine dimineață, niciun inamic nu va mai fi în regatul tău.
Ajutorul Regelui Invizibil
Judas s-a dus direct la Prințul Înțelept, care era cunoscut pentru vitejia, puterea, știa că prințul ar face orice să obțină scrisoarea.
— Vrei scrisoarea înapoi, așa-i? — De ce? Da, desigur. — Atunci, ascultă-mă foarte atent.
Judas i-a spus prințului ce vrea și că în schimb va primi scrisoarea.
— Dar e o armată imensă. — Mmm, da. Și răsplata este, nu?
Neavând de ales, prințul inimos și-a pus armura de cavaler, încălecă și plecă spre granița cetății, strigând puternic:
— Oh, rege invizibil, ajută-mă! — Sigur, dar...
Deodată, norii vuiau, despicându-se și apăru un armăsar mare, pe care se dezvălui o siluetă înaltă și zveltă. Era Regele Invizibil.
— Mi-ai salvat fiica și eu îți sunt dator. Cere-mi, cere-mi orice! — Sigur, dar nu ar trebui să fii invizibil? — Numai celor cărora nu vreau să mă arăt. Acum, continuă.
Prințul Înțelept spuse totul Regelui Invizibil, care a ascultat absorbit.
— Ia această sabie magică și atacă-i din stânga, iar eu, pe calul meu cu coamă de aur, voi ataca din dreapta. O lovitură pe fiecare parte și armata va fi doborâtă.
Și amândoi au atacat oștirea. Din stânga, oștenii cădeau precum copacii, din dreapta, ca niște păduri întregi. În mai puțin de o oră, întreaga armată a fost învinsă. Cei ce au supraviețuit, au fugit.
— Mi-am plătit datoria. Să ne dăm mâna și să ne luăm rămas bun.
Au dat mâna în modul cel mai amical, apoi Regele Invizibil și armăsarul său, transformându-se în flăcări roșii și dispărând în aer.
— Uau!
Adevărul Iese la Ieșeală
Prințul Înțelept s-a întors, surâzător, la grajd. Zâmbetul i-a dispărut pentru că știa că era timpul să scoată armura cavalerului și să îmbrace hainele servitorului.
— Ah! În ce m-am băgat! N-ar fi trebuit să am încredere niciodată în Judas. Mi-a luat numele, funcția și acum se va căsători cu prințesa printr-o înșelătorie și nu pot face nimic. Of, sper să-mi înapoieze scrisoarea.
Cât prințul jeluia în sinea sa, nu observase că Prințesa Maina, care stătea la fereastra ei și care avea talentul să audă gândurile din depărtare, a ascultat totul. Întâi a fost șocată, dar apoi zâmbi.
— E așa de chipeș!
Următoarea dimineață, bătrânul rege era încântat aflând despre dușmanii săi și anunța logodna fiicei sale cu Prințul Înțelept, care era Judas. Dar Prințesa Maina s-a ridicat și i-a spus tatălui ei tot ce auzise.
— Da, așa este! Chemați adevăratul prinț!
Și Prințul Înțelept a fost chemat.
— Ești adevăratul prinț?
Dar Prințul Înțelept nu a răspuns.
— Ha? Ce va răspunde? Am dovada. Aici, o puteți citi.
Și spunând asta, îi înmână dovada regelui, care începu să o citească, fiind complet nedumerit.
— Ești sigur de acest document? — O, da! — Ah, ah, ah! Purtătorul acestei scrisori, slujitorul fals și mincinos al Prințului Înțelept, cere iertare și așteaptă pedeapsa meritată. Declarația i-a fost dată în puț de Prințul Înțelept. Este îmbrăcat ca slujitor. — Ce? Asta e scris? — O poți citi singur! — Dar... dar nu pot citi.
Concluzia Povestii
La aceasta, regele și prințesa au râs. Prințul Înțelept zâmbea pentru că, pe lângă că era indulgent, știa cât de important e să fii inteligent. Altfel, cel lacom încearcă mereu să profite. Judas, trădătorul, a fost aruncat după gratii.
Și bătrânul rege a anunțat că fiica sa se va mărita cu Prințul Înțelept. Ei bine, nu s-au căsătorit imediat. Au călătorit prin lume câteva luni și au avut numeroase aventuri. Și în sfârșit, la începutul anotimpului recoltei, cei doi s-au unit. Printre toți ceilalți invitați, a venit și unul special, unul care nu fusese văzut de nimeni, cu excepția Prințului Înțelept.
Morala acestei povești este că înțelepciunea și bunătatea triumfă întotdeauna asupra lăcomiei și înșelăciunii. Inteligența este o virtute prețioasă, iar cei care o posedă și o folosesc cu integritate vor fi răsplătiți, în timp ce cei care încearcă să profite de alții prin minciună vor fi demascați și pedepsiți.
