Prințul Milan
A fost odată ca niciodată, într-un regat îndepărtat, trăia un rege cu o barbă atât de lungă încât îi ajungea până la picioare. Era mărețul rege Kahota, iar regatul său se întindea pe cinci râuri și trei păduri.
Regele dorea să meargă peste tot în regatul său ca să vadă dacă totul e bine. Prin urmare, timp de un an a vizitat cele mai îndepărtate colțuri ale regatului și când a văzut că totul e bine, a început călătoria spre casă.
Întâlnirea cu Monstrul Lacului
Într-o zi foarte călduroasă, regele și însoțitorii săi au decis să se odihnească.
— Soarele arde totul azi. Dacă vom călători la amiază nu vom ajunge departe, așa că haideți să stăm aici vreo două ore până se va mai răcori. Apoi ne vom relua călătoria.
Dintr-odată, regelui i s-a făcut atât de sete încât credea că va muri dacă nu va bea ceva. Așa că s-a urcat pe calul său ca să caute un râu sau un lac. A căutat peste tot și a ajuns la un lac cu apă albastră și curată ca lacrima.
Regelui îi era atât de sete încât s-a întins pe jos pe malul apei și a început să bea apă ca o pisică. După ce s-a săturat, regele a vrut să se ridice, dar ceva îl ținea bine de barbă. A văzut o față mare și verde care îl privea de sub apă.
— Dă-mi drumul, altfel vei plăti scump! — Amenințările tale nu mă sperie, căci lumea mea e aici, sub apă. Dar îți dau drumul cu o condiție. — Care anume? — Trebuie să-mi dai cel mai prețios lucru din palat, deși nu știi că există. — Bine, promit!
În acel moment, monstrul i-a dat drumul bărbii regelui.
Nașterea Prințului Milan și Promisiunea Regelui
Regele a ajuns într-un final la palat și a fost întâmpinat cu mare alai și bucurie. Regina lui îl aștepta la porțile palatului.
— Ah, dragul meu, uite ce ne-au adus îngerii în timp ce ai fost plecat! Fiul nostru, prințul acestui regat!
Regele a auzit cuvintele reginei, dar în mintea lui răsuna vocea monstrului:
— Trebuie să-mi dai cel mai prețios lucru din palat, deși nu știi că există.
Regele a înțeles atunci că monstrul îi cerea fiul.
— Hmm, deci la asta se referea monstrul. Îmi vrea fiul. — Ce-i, dragule? Nu te bucuri că-l vezi pe fiul nostru? — O, draga mea, sunt foarte fericit. Atât de fericit încât nu știu ce să zic. Fiul meu, prințul regatului!
Regele n-a putut dormi nopți întregi, de frică că monstrul i-l va lua pe iubitul său fiu. S-a asigurat că fiul său e bine păzit continuu.
Prințul Milan și Provocarea Monstrului
Însă timpul a trecut, iar prințul a crescut și a ajuns un tânăr curajos și deștept, interesat de multe arte și iarbe, iar regele a uitat de frica de monstru. Însă într-o zi, în timp ce prințul era în pădure, s-a despărțit de tovarășii săi și a început să exploreze pădurea, când dintr-odată...
— Aha! Prințul Milan, fiul mărețului rege din Kahota! — Vă cunosc, domnule? — Tu nu, dar tatăl tău da. Spune-i că m-ai întâlnit și că încă aștept să-și țină promisiunea. Ne vom întâlni iarăși în curând, fiule. La revedere!
Prințul i-a povestit regelui despre ciudatul vizitator, iar regele n-a avut de ales decât să-i zică familiei sale ce promisiune i-a făcut monstrului cu ani în urmă, fără să știe că monstrul îl dorea pe fiul său. Când a auzit povestea, prințul a spus:
— Tată, promisiunile trebuie îndeplinite. Mă voi duce eu însumi la monstrul verde. — Fiule, cineva n-a fost corectă. Asta e plata pentru câteva înghițituri de apă? — Mamă, orice ar fi, trebuie să ne ținem de promisiuni. Lucrurile nu-s niciodată atât de rele pe cât par. Sigur voi găsi o cale să mă întorc. Acum lăsați-mă să plec.
Regele și regina știau că prințul avea dreptate, așa că, fără tragere de inimă, l-au trimis în pădure, la lacul monstrului verde.
Palatul de Aur pe Pânză
Când prințul a ajuns la lac, a văzut zece rățuște care înotau acolo și zece rânduri de haine pe mal. Prințul s-a ascuns după un copac. Una câte una, rățuștele au ieșit și s-au îmbrăcat. Dintr-odată, s-au schimbat în niște domnițe frumoase și au plecat. Doar ultima domniță a rămas în urmă.
— Cine este acel care simt că s-a ascuns după copac? — Îmi pare rău, domniță. Când v-am văzut în apă, n-am știut ce să fac. — Ce cauți aici, prințule Milan?
Prințul i-a explicat prințesei despre promisiunea tatălui său.
— Dacă-mi știi numele, sigur știi promisiunea pe care tatăl meu i-a făcut-o conducătorului acestui lac cu mult timp în urmă. — Eu sunt fiica acestui conducător. Sunt prințesa Haisindia, cea mai mică fiică a sa. Ei bine, cred că a fost un preț cam mare pentru câteva înghițituri de apă. Hmm, însă hai cu mine, te voi duce la tatăl meu.
Prințesa Haisindia a bătut de trei ori în pământ și prințul și prințesa au ajuns într-un palat magnific în fața monstrului verde.
— Aha! Ai venit în sfârșit, prințule Milan! — Da, înălțimea ta. Am venit să îndeplinesc promisiunea pe care ți-a făcut-o tatăl meu acum mult timp. — În sfârșit! Ei bine, în seara asta te poți odihni, dar mâine trebuie să-mi construiești un palat din aur cu o mie de camere și o grădină cu o mie de flori. Altfel, capul îți va sta unde-ți stau picioarele! Ha ha ha! — De ce să așteptăm până mâine, înălțimea ta? Aceasta e o treabă imposibilă pentru mine. Nu știu cum să construiesc un castel normal, mai ales unul din aur. — Ai toată ziua de mâine la dispoziție. Găsește o modalitate!
Prințul stătea în camera sa, gândindu-se ce să facă.
— Această ispravă poate fi făcută doar cu ajutorul magiei! Sau...
Dintr-odată, prințesa Haisindia a apărut.
— Da, ai nevoie de magie pentru a construi castelul. Dormi, prințule. Eu voi face palatul cât ai clipi, folosindu-mă de magie. — Nu, prințesă. Asta ar însemna să trișez. Provocarea mi-a fost dată mie și trebuie s-o duc la capăt fără să trișez. — Dar tata te-a cerut de la tatăl tău pentru câteva guri de apă. N-a fost corect. — Însă în toți anii aceștia, tatăl tău nu mi-a făcut nimic. Și chiar dacă tatăl tău a fost corect sau nu, nu voi trișa. Dacă vrei să mă ajuți, îmi poți face o favoare. — Orice îmi vei cere.
Așa că prințul i-a cerut ceva prințesei, iar de dimineață s-a dus încrezător la monstru.
— Deci, ai pregătit palatul? — Da, înălțimea ta. Uite-l! — Ce?! — Mi-ai cerut să-ți fac un palat din aur, cu o mie de camere și o mie de flori. Ei bine, ia și numără florile și camerele de aici. Nu ai zis că vrei să-l construiesc pe pământ. Așa că l-am construit pe pânză. Asta-i tot! — Ha ha ha! O mișcare isteață, prințule Milan! Recunosc, ai dreptate. Ei bine, trebuie să-mi faci un lucru, apoi te voi lăsa să pleci la tatăl tău. — Voi face tot ce pot, sire.
Diamantul Furat și Ultima Dorință
Monstrul i-a arătat prințului un diamant.
— Uite un diamant! E în mâna mea. Dacă mi-l poți fura până dimineață, ești liber! Altfel, capul îți va sta unde-ți stau picioarele! Ha ha ha!
În noaptea aceea, prințul Milan s-a gândit iarăși cum să ia diamantul din mâna monstrului. Iarăși a auzit o bătaie în geam. Prințesa Haisindia a apărut.
— În seara asta sigur vei avea nevoie de magie pentru a-ți face treaba. Lasă-mă și îți voi aduce diamantul chiar acum. — Nu, prințesă. Asta ar însemna să trișez. Mulțumesc pentru ajutor. — Dar nu e corect ce-ți cere tata. Nu e drept! — Așa o fi, dar nu voi trișa. Însă dacă vrei, mă poți ajuta. Îmi aduci ceva? — Orice îmi vei cere.
De dimineață, prințul s-a dus la curtea monstrului înfricoșat și sigur de moarte.
— Privește, prințule Milan! Diamantul e încă la mine. Nu ai reușit să duci la capăt provocarea! — Ai dreptate. Accept înfrângerea. — În acest caz, trebuie să-ți tai capul! Ești pregătit? — Da, înălțimea ta. Înainte să-mi tai capul, îmi poți îndeplini o dorință? Sper că ești de acord că am jucat corect, nu? — În regulă. Îți voi îndeplini o dorință. Poți să-mi ceri orice, dar nu un diamant! Ha ha ha! — Îmi doresc să-mi tai capul, însă de aici și nu de aici, fiindcă această jucărie arată ca mine. Gâtul și capul sunt tot ale mele. Și ai zis doar că trebuie să-mi tai capul. N-ai zis că trebuie să mor niciodată! Ha ha ha!
Victoria Înțelepciunii și Unirea Regatelor
— Ca să vezi! O mișcare isteață, prințule Milan! Foarte bine. Nu te-ai ținut de promisiune, acum mă voi ține și eu. Poți pleca acasă. Spune-i tatălui tău că are un fiu bun, care e înțelept și deștept și care n-a căzut pradă tentației. — Tentației? — Tata mi-a cerut să-ți cer să trișezi, ca să vadă dacă vei ceda. Dar n-ai făcut-o! Ai rămas calm și încrezător și ai câștigat pe drept. Pentru asta meriți să trăiești și să-ți conduci regatul! Ha ha ha! — Înălțimea ta, să înțeleg că acum suntem prieteni? — Prieteni! Spune-i tatălui tău că nu mai are de ce să se teamă de mine și că de acum vom fi prieteni pe veci. Și, dacă sunteți de acord, aș dori ca fiica mea să se căsătorească cu tine. Ai fi un soț bun. — Hă? — Scuză-mă, am zis ceva ce nu trebuia? — Nu, nu! Vrem să ne căsătorim! Ha ha ha!
Și prin urmare, prințul s-a întors în regatul său, cei doi inamici au devenit prieteni și prințul și Haisindia au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.
Morala poveștii este că înțelepciunea, curajul și integritatea sunt mai puternice decât orice provocare, iar promisiunile trebuie respectate, chiar și atunci când par imposibile.
Sfârșit.
