Prințul Pește
Dorința Regelui și a Reginei
Odată demult, într-un regat îndepărtat, trăia un rege și o regină care aveau toată fericirea din lume. Însă, un singur lucru le lipsea pentru a fi cu adevărat împliniți.
— Când ne va binecuvânta Atotputernicul cu un copil?
Da, cuplul regal nu avea un copil, și regina se ruga în fiecare zi să fie binecuvântată cu unul. Dorința ei arzătoare era să aibă un moștenitor la tron.
Peștele Vorbitor
Acum, într-o zi, niște pești au fost aduși în bucătăria regală pentru a fi pregătiți regelui și reginei, când, brusc, unul dintre pești a vorbit.
— Uau! Ce pește frumos! — O, domnule, vă rog, cruțați-mi viața! — Ha? Poți vorbi?
Bucătarul era un om lacom și îndată s-a gândit că dăruindu-i reginei un pește vorbitor, va fi recompensat pe măsură. Așa că a decis să ducă peștele direct la regină.
Așadar, spre desfătarea reginei, peștele i-a fost prezentat. Regina a fost uimită și încântată de acest dar neașteptat.
Prințul Pește, Fiul Reginei
— Este un miracol! — Pot spune că rugăciunile tale au primit răspuns.
Învăluită de bucurie, ochii reginei au izbucnit în lacrimi. L-a recompensat pe bucătar și a început să-și petreacă timpul cu peștele, simțind o legătură profundă.
— Știi, am tânjit întotdeauna după un copil. Cred că rugăciunile mele au primit răspuns. De azi ești fiul meu și te vei numi Prințul Pește. — Mulțumesc, regină mamă.
Creșterea Prințului Pește
Zilele treceau și regina era foarte atașată de fiul ei adoptiv. Întregul regat se amuza, dar nu îndrăznea să vorbească despre asta, respectând dorința reginei.
Acum, într-o dimineață, regina s-a trezit speriată că Prințul Pește crescuse încât nu mai încăpea în bol. Era mult prea mare pentru vasul său.
— Servitori!
Regina a cerut un bol mai mare pentru Prințul Pește, dar din nou după câteva zile, acesta nu încăpea. Prințul Pește creștea într-un ritm uimitor.
În cele din urmă, regina a cerut pentru el un bazin mare, așezându-l în grădina regală. Peștele era încântat că are o casă mare și spațioasă.
— Mulțumesc, regină mamă. — Orice pentru tine, fiule!
Dorința Prințului Pește
Lucrurile mergeau bine, iar regele și regina erau foarte fericiți cu noul lor fiu. Prințul Pește se bucura de noul său cămin.
Până într-o zi, când regina a descoperit că apa din bazin era lină și Prințul Pește părea foarte trist. Aripioarele colorate erau fără vlagă, iar chipul abătut.
— O, dragul meu fiu, ce se întâmplă? Nu-ți mai place bazinul? — Of, nu este asta, regină mamă. Tot ce vreau este să am o drăguță soțioară lângă care trăiesc aici, deoarece mă simt foarte singur.
Căutarea unei Soții
Regina a fost surprinsă, dar își iubea fiul mai mult decât orice și nu-l putea vedea trist. Era hotărâtă să-i îndeplinească dorința.
— Nu ar trebui să existe niciun motiv să fii trist. Îți voi găsi imediat o soție și voi crea în bazin o cameră pentru ea.
Așadar, regina i-a creat o cameră Prințului Pește în bazin și a poruncit ca cel ce își va da fiica de soție Prințului Pește, să fie recompensat cu generozitate.
Femeia Rea și Aliyah
Dar găsirea unei soții pentru Prințul Pește nu era ușoară. Toți cei abordați de slujitori au respins oferta reginei, temându-se că Prințul Pește dorea o soție doar să o mănânce de vie.
În sfârșit, în a douăzeci și una zi, ministrul regal a dat peste o casă în care locuia o femeie rea cu fiica ei și cu o fiică vitregă. Auzind propunerea, a acceptat pe loc.
— Minunat! Ai ajuns la locul potrivit! Fiica mea vitregă este foarte frumoasă și va fi o soție deosebită pentru Prințul Pește. Vino mâine cu recompensa și o poți lua.
Ministrul era încântat. Mulțumi femeii și plecă, crezând că a găsit soluția perfectă.
Femeia cea rea i-a spus fiicei sale vitrege despre ofertă, iar biata fată, care se numea Aliyah, a plâns. Era îngrozită de soarta ce o aștepta.
— Nu, mamă, te rog! Prințul Pește mă va ucide! — Nu-mi pasă! Am nevoie de bani și tu mi te vei supune! Acum du-te la râu și spală-ți hainele. Vreau să arăți ireproșabil mâine!
Ajutorul Cobrei cu Șapte Capete
Aliyah și-a luat hainele și a coborât la râu, unde a plâns amarnic. Era disperată și nu știa ce să facă.
Auzind-o plângând, apăru Cobra cu șapte capete, care era prietena ei. Cobra a simțit tristețea Aliyah și a venit să o ajute.
— Ce este, Aliyah? De ce plângi?
Aliyah i-a povestit totul și apoi Cobra cu șapte capete a spus, cu o voce înțeleaptă:
— Știu totul despre asta. Nu plânge. Ridică cele trei pietricele de lângă gaura mea și pune-le în rochia ta. Când îl vezi pe Prințul Pește venind, arunc-o pe prima spre el. Dacă-l nimerești, se va scufunda pe fundul bazinului. Când va urca din nou la suprafață, lovește-l cu a doua și se va întâmpla la fel. A treia oară, aruncă spre el ultima pietricică și se va transforma dintr-un pește într-un chipeș prinț. — Oh! Deci înseamnă că el nu este un pește adevărat? — El este fiul unui rege și se află sub vraja fratelui său invidios și a cumnatei sale. Dar poți rupe vraja așa cum ți-am spus. — Îți mulțumesc, prieteno!
Aliyah la Palat
Astfel, Aliyah și-a șters lacrimile și a doua zi a plecat cu ministrul la palat. Era hotărâtă să urmeze sfatul cobrei.
Unde i-au arătat o cămăruță frumoasă ce-i fusese pregătită în bazinul în care locuia Prințul Pește. Regina era nerăbdătoare să o cunoască.
— Ești scumpa soție pe care o vreau pentru fiul meu.
Aliyah ar fi fost destul de fericită, pentru că toți erau foarte prietenoși cu ea, dacă nu s-ar fi gândit la apa rece și la teama ei că nu l-ar putea lovi pe Prințul Pește cu pietricelele. Însă, a acceptat să meargă în cameră, unde s-a așezat, așteptând ceva timp cu pietricelele în mână.
Oamenii priveau bănuitori, ei gândindu-se că Prințul Pește va ieși și o va devora pe biata fecioară. Atmosfera era tensionată și plină de anticipare.
Ruperea Vrăjii
Dar asta nu s-a întâmplat, iar Prințul Pește nu a ieșit la suprafață nici măcar o dată. Toți erau nedumeriți de această situație.
Plictisiți de așteptare, fiecare a plecat, lăsându-se noaptea rece să se așeze peste palat. Totul era liniștit, auzindu-se doar țârâitul greierilor.
Când dintr-o dată, se auzi apa clipocind și valuri, care se unduiau până peste bazin. Aliyah privea înfricoșată, când un pește uriaș se ridica la suprafață înotând spre ea cu gura larg deschisă.
Tremurând din cap până în picioare de spaimă, Aliyah a aruncat prima pietricică, ce a nimerit chiar în gâtul Prințului Pește. El scufundându-se ca o piatră.
Dar după un minut, două, el a ieșit iar la suprafață. Aliyah, aruncând a doua pietricică și lovindu-l pe Prințul Pește în cap, acesta scufundându-se a doua oară.
De data aceasta, Prințul Pește nu a ieșit la suprafață pentru ceva timp. Dar când a făcut-o, a urlat mânios și s-a îndreptat furios către Aliyah.
Aliyah era atât de agitată, încât nu l-a mai nimerit cu a treia pietricică, doar atingându-i vârful aripioarei. De data aceasta, Prințul Pește nu s-a scufundat, ci s-a transformat într-un chipeș prinț.
— Tu mi-ai rupt vraja! — Sunt așa de încântată că nu mai ești un pește! — Și eu mă bucur mult că ești rănită. Să ieșim! Putem savura binecuvântarea strălucirii soarelui și nu mai trebuie să trăim într-un bazin.
O Nuntă Regală și un Final Fericit
Și așa, soarele răsărea, aducând o nouă zi, o nouă poveste de dragoste începând. Prințul, chipeș, poleit cu aur, a luat-o pe Aliyah de mână și a mers să vorbească cu regina.
Regina a ascultat încântată povestea Prințului, apoi l-a îmbrățișat. Era copleșită de fericire și ușurare.
— Nu conta pentru mine când erai pește. Atunci erai fiul meu, iar tu ești fiul meu acum. — Îți mulțumesc, mamă. Îți mulțumesc pentru tot.
Și astfel, regele și regina i-au binecuvântat pe Prinț și pe Aliyah. A fost o nuntă grandioasă și au fost invitați prinți și prințese din întreaga lume.
Și ce a fost scris ca mesaj de întâmpinare, întrebat? Prințul Pește se căsătorește cu sirena viselor sale. Ah, și au trăit fericiți pentru totdeauna.
