Prințul Scump
Basme în limba română.
Regele și Zâna Adevărului
Prințul scump. Odată ca niciodată, un rege era la vânătoare, când un iepuraș alb, urmărit de câinii săi, a sărit să se adăpostească în brațele sale.
— Hei, micuțule, stai liniștit! Nu te va răni nimeni.
L-a dus acasă la palatul său și le-a poruncit servitorilor să aibă grijă de el.
— Sunt Zâna Adevărului. Eu eram iepurașul care a sărit să se adăpostească în brațele tale, ca să te testez, să văd dacă ești milos și bun la suflet. Și chiar ești! Cere-mi orice vrei și îți promit că îl vei primi.
Regele era mulțumit.
— Doamnă, la momentul potrivit, vreau să-l faci pe fiul meu nenăscut, cel mai bun prinț și-ți voi fi foarte recunoscător. Vreau să devină un rege bun, iertător și milos. — Ah, bunule rege, voi avea grijă de fiul tău și la nevoie îl voi pedepsi, ca să se îndrepte și să devină un rege bun, așa cum ești tu.
Regele era mulțumit de această promisiune.
— Pune inelul acesta pe degetul fiului tău, iar eu îl voi privi și îl voi călăuzi întotdeauna. Micul prinț era atât de adorabil încât toți îl iubeau. Prin urmare, a fost numit Prințul Scump.
Prințul Scump și Sileia
Cu timpul, Prințul Scump a crescut și a devenit un tânăr arătos. Într-o zi, stând lângă statuia tatălui său, gândindu-se la el, fratele lui vitreg Charles, a venit la el.
— Ce faci aici, Prințule Scump? Nu știi că mergem la vânătoare? — Ba da, frate, doar că uneori mi-e foarte dor de tatăl meu.
Prințul Scump, Charles și vărul său Ron au plecat la vânătoare în pădure. În timp ce călăreau, Prințul Scump a văzut o fată. A încetinit în timp ce frații săi au plecat. Și-a întors calul spre fată și a început să meargă spre ea. Tânăra fată era atât de frumoasă încât prințul s-a îndrăgostit pe loc de ea.
S-a hotărât pe loc să se căsătorească cu ea. Aceasta se numea Sileia și era la fel de bună pe cât era de frumoasă.
— N-am mai văzut nicio fată mai frumoasă ca tine. Doresc să te iau de soție și sigur te vei bucura să devii o regină măreață.
Văzând aroganța prințului, Sileia a zis fără frică:
— Sire, eu sunt doar o păstoriță săracă, dar oricum nu mă voi mărita cu tine.
— Nu-ți place de mine? — Ba da, sire. Ești un bărbat arătos și prinț pe deasupra, dar nu e destul pentru mine. Nu vreau să-mi petrec viața cu un bărbat arogant.
Transformarea Prințului
Auzind acestea, prințul s-a enervat. Atunci au venit soldații săi, căutându-l. Imediat, el le-a poruncit să o lege și să o ducă la palatul său. În momentul acela, inelul l-a înțepat.
— Ah!
A încercat să-l scoată, dar nu a reușit.
Mai târziu, când Charles l-a văzut așa supărat, l-a întrebat care-i problema. Și când acesta i-a explicat că nu-i plăcea ce credea Sileia despre el și că era hotărât să devină un om mai bun ca să-i facă pe plac, fratele său rău i-a zis:
— Ești foarte bun la suflet, căci te gândești la fata asta. Dacă eram în locul tău, o făceam să mă asculte. Ține minte că ești rege! Și ar fi de râsul lumii să încerci să mulțumești o păstoriță care ar trebui să se bucure să fie soția ta. Arunc-o în închisoare și pedepsește-o!
— Dar n-ar fi păcat să pedepsesc o fată nevinovată? Căci Sileia n-a făcut ceva care să merite pedeapsă. — Dacă oamenii nu te ascultă, atunci trebuie să sufere! Și ține minte, nu e nevinovată! Ți-a luat iubirea în râs! A râs de iubirea ta! A râs!
Zicând asta, l-a atins pe fratele său în punctul slab. Căci prințul a plecat foarte furios ca să o găsească. Când a ajuns la camera în care era închisă Sileia, a rămas uimit să vadă că nu era acolo.
S-a enervat teribil și a promis să se răzbune pe oricine a ajutat-o să scape.
— Sileia! În momentul acela, inelul l-a înțepat iarăși și prințul a plâns cu voce tare. — Ah! Cum să scot inelul ăsta?
— Putem vorbi despre inel altădată. Acum avem altă problemă de care trebuie să te ocupi. Charles și Ron i-au zis prințului că Suilman, vechiul său învățător, a ajutat-o pe Sileia să scape. Ba chiar au mituit un paznic ca să zică că însuși Suilman i-a zis asta.
Prințul, extrem de nervos, l-a trimis pe Charles cu niște soldați ca să-l aducă pe Suilman la el în lanțuri, ca pe un criminal. După ce a dat porunca asta, s-a dus în camera sa, dar abia ce a intrat în ea, că a început să tune, iar pământul să se cutremure și Zâna Adevărului a apărut în fața sa.
— I-am promis tatălui tău că te voi supraveghea. Și dacă vei deveni vreodată rău, te voi pedepsi. Tatăl tău era un om foarte bun, dar tu ai luat-o pe calea greșită. Este timpul să mă țin de promisiune și să te pedepsesc!
— Ah! Te condamn să iei chipul animalelor pe care le-ai imitat. Prin mânia ta, te-ai asemănat cu un leu, iar prin lăcomia ta, cu un lup. Precum un șarpe, te-ai întors să-l muști pe cel care ți-a fost ca un al doilea tată. Mojicia ta te-a făcut ca un bivo. Prin urmare, de acum vei apărea în chipul acestor animale!
Imediat ce Zâna Adevărului a terminat, Prințul Scump a văzut înspăimântat că vorbele ei s-au îndeplinit. Avea cap de leu, coarne de bivo, picioare de lup și trup de șarpe. Dintr-o dată, a apărut într-o pădure mare, lângă un lac limpede, în care vedea clar ce creatură groaznică a devenit, iar o voce i-a zis:
— Uită-te bine în ce stare te-a adus răutatea ta.
Prințul Scump a recunoscut vocea Zânei Adevărului și s-a gândit că cel mai bine ar fi să fugă cât mai departe de lac, ca să nu i se mai amintească niciodată de urâțenia sa groaznică.
Învățătorul Suilman și Oamenii
Așa că a fugit în pădure. Când s-a oprit lângă un copac, o cușcă uriașă a coborât și el a rămas închis în ea de vânători care se ascundeau după copac. Vânătorii duceau cușca și când s-au apropiat de oraș, a văzut că era o mare sărbătoare acolo. Când vânătorii au întrebat ce s-a întâmplat, li s-a zis:
— Prințul rău e mort, iar fratele său vitreg și vărul său, care au încercat să pună mâna pe regat și să-l împartă între ei, au fost fugăriți din oraș de oameni.
Omul a povestit cum oamenii i-au oferit coroana lui Suilman, pe care prințul l-a lăsat în închisoare.
— El e un om drept și bun. Ne vom bucura iar de pace și prosperitate. De asta este sărbătoare!
Prințul Scump s-a umplut de nervi când a auzit asta, însă răul mai mare a venit când a fost dus în piața din fața palatului său.
Acolo l-a văzut pe Suilman, care stătea pe un tron măreț, iar toți oamenii erau în jurul lor, urându-i o viață bună ca să îndrepte răul făcut de predecesorul său.
— Am acceptat coroana pe care mi-ați oferit-o, dar doar pentru a o păstra pentru Prințul Scump, care nu e mort. Căci Zâna m-a asigurat că încă aveam speranță că într-o zi îl vom vedea bun și drept. Vai! A fost înșelat de lingușitori. Îi cunoșteam inima și știu că, dacă nu era influența proastă a celor din jurul său, ar fi fost un rege și un tată bun pentru popor! Aș muri cu bucurie dacă astfel prințul nostru s-ar întoarce ca să conducă cu dreptate!
Aceste cuvinte l-au uns la suflet pe prinț. Și-a dat seama de iubirea și încrederea sincere în fostul său învățător și pentru prima oară a avut mustrări de conștiință pentru faptele sale rele. În curând, vânătorii l-au dus într-un grajd uriaș, unde era ținut cu celelalte animale sălbatice.
Învățarea Umilinței
Într-o zi, când îngrijitorul său dormea, un tigru a sărit la el și a sărit să-l mănânce. Prințul Scump, care văzuse asta, își dorea să fie liber.
— Aș vrea să-l salvez pe cel care m-a prins.
Imediat ce s-a gândit asta, ușa cuștii s
