Regina nerăbdătoare
Odată ca niciodată, într-un regat îndepărtat, trăia regele Trevor cu regina sa iubită, Helia. Trevor era foarte iubit de întregul regat, căci era bun și deștept.
Însă regina sa era disprețuită, căci era foarte nerăbdătoare.
— Durează prea mult să-mi împletești părul! — Îmi pare rău, înălțimea ta, dar coafura asta e una grea. — Cum îndrăznești să-i răspunzi reginei? Pleacă imediat din palat! — Oh, Helia, de ce ai făcut asta? Muncea din greu. — Nu se mișcă destul de repede. — Trebuie să ai răbdare, iubito.
Uneori, firea nerăbdătoare a reginei distrugea pacea din palat, iar săracul rege se chinuia să repare situația.
— Helia, nu trebuia să vorbești așa cu miniștrii. — Vorbeau prea rar. Trebuie să vorbească mai repede. — Dacă ar vorbi mai repede, nu i-aș înțelege. Uite, ți-am adus ceva ce-ți place. — Crini! Preferatii mei!
O nouă prințesă
Regele Trevor se întreba cum s-o facă pe soția sa să fie mai răbdătoare. Într-o zi, hoinărea gândindu-se profund la Helia.
— Nu pot să înțeleg. Înainte să ne căsătorim, era mult mai drăguță și mai bună. Da, și atunci era nerăbdătoare, dar acum e tot mai răutăcioasă. Se pare că s-a schimbat imediat după ce a devenit regină. — Hm? Ce-i asta? — Un bebeluș! De unde ai apărut? Vai, săracul de tine, să te ducem acasă. — Pe bune? Unde-i Trevor? Lipsește de o grămadă de timp. — Au trecut doar 10 minute. — Poftim? Mi-ai răspuns cumva? — Helia, uite, am găsit un bebeluș care plutea pe râu. — Un bebeluș? Dar cum? Un bilet? — Dacă-mi găsiți bebelușul, vă rog să aveți grijă de ea.
Cuplul era nedumerit. Însă regele adora fetița și astfel au hotărât s-o crească la palat.
— Numele tău va fi Lian.
Lian era o copilă bună și iubitoare. Cu anii, a crescut și a devenit o tânără foarte frumoasă.
Coroana legendară
— Oh, dragă, ești bine? — Da, mulțumesc, înălțimea ta. — Ce bună e! Nu crezi că ea ar trebui să poarte coroana legendară? — Dacă te aude regina, ne va arunca în temniță. — Lasă bârfele și fă treabă, prostuțo!
Într-adevăr, în palat era o coroană specială. Se știa că, dacă persoana potrivită purta coroana, aceasta strălucea și îi oferea puteri magice acelei persoane. Dar nu strălucise de ani întregi. Regina era supărată din cauza asta.
Într-o zi, Lian a început să hoinărească prin întregul palat. Astfel, a dat de un turn interzis.
— Uau! Ce întins e locul ăsta! Uh! Ce-i ușa asta uriașă?
A împins cât a putut ușa misterioasă.
— Oh! Ce grea a fost! A? De ce e o coroană aici?
S-a uitat cu atenție și s-a apropiat, iar coroana a început dintr-o dată să strălucească. Era foarte uimită, dar prea speriată ca s-o atingă.
— Mai bine să le zic părinților. Tată, mamă! Am venit din turnul interzis. — Lian, ți-am zis să nu te duci vreodată acolo! — Dar acolo e o coroană care strălucește! — Strălucește?
Lian le-a zis ce s-a întâmplat.
— A strălucit și mă bucur pentru tine! — Nu, nu înțeleg. — Îți voi zice când vei mai crește.
Vrăjitoarea cea rea
În timp ce regele se bucura, regina era enervată. În noaptea aceea, a ieșit din palat pe furiș și s-a dus la o vrăjitoare pe care o cunoștea.
— Doamnă? — Știu de ce ai venit. Pentru că a strălucit coroana, nu? — Ce să fac? — Stai liniștită, dragă. Am pregătit un inel pe care să-l pui pe degetul soțului tău. Magia din el îl va face să urască și va distruge orice va veni de la ea.
Helia a dat din cap și a părăsit palatul. A doua zi, s-a dus la soțul ei și i-a pus inelul pe deget.
— Ah, ce minunăție-i asta? — Un mic cadou de la mine. — Tată, mamă!
Regele Trevor s-a uitat la Lian și a tresărit. Magia își făcea deja treaba, iar vocea ei îl enerva foarte mult.
— Lian, vorbește mai încet! — Oh! Îmi pare rău. Voiam să gustați tortul acesta care l-am făcut. — E foarte sărat. Cum ai putut să-mi dai așa ceva? — Ce? Nu! Mie mi se pare dulce. — Mai și minte!
Magia din inel a făcut ca tortul dulce să aibă alt gust. În același fel, a distrus tot ce Lian îi dădea regelui și îl făcea să o urască și mai mult pe Lian.
Cu timpul, Lian a văzut că era ignorată de regină și urâtă de rege. Astfel că, după o anumită perioadă, a început să se simtă singură în palat.
— Poate că au probleme în regat. N-o să-i mai deranjez până nu-și vor reveni.
Răbdarea reginei
Într-o zi, pe aceasta, a vizitat camera în care era coroana legendară.
— E o coroană foarte drăguță. Mă întreb cum îmi stă cu ea. Uau! E foarte... A? Ce se petrece? — Doar cine mă merită mă poate purta. — Cine? Cine ești? — Sunt coroana legendară care răspunde la tot ce vrei să știi. — Oh! Ei, bine, vreau să știu ceva. De ce se comportă așa ciudat părinții mei în ultimul timp?
Și coroana i-a povestit lui Lian totul despre inelul magic și despre mama ei.
— Deci tata nu mă urăște. E doar o vrajă. Dar dar mama mea vrea coroana? — Nu, nu mama ta vrea coroana, ci vrăjitoarea. Mama ta e nerăbdătoare, dar e încă o doamnă bună și minunată.
Coroana i-a spus lui Lian că vrăjitoarea cea rea s-a folosit de slăbiciunea reginei. Astfel, Helia era sub vraja vrăjitoarei tot timpul ăsta.
— Vrăjitoarea vrea să conducă regatul prin puterile mele. Dar acestea sunt prea puternice pentru ea. Astfel că vrea să mă controleze prin Helia. — Dar cum să rupem vraja? — Regina trebuie s-o rupă ea însăși, învățând să fie răbdătoare.
Lian s-a gândit un pic și deodată i-a venit o idee.
— Mamei îi plac crinii. Poate dacă învață să-i crească și să fie răbdătoare cu ei, vraja se va rupe. Dar cum să facă rost de ei? — Cere-mi și vei primi cu ajutorul magiei mele.
Folosind magia coroanei, Lian a creat o grădină de crini roz minunați. Tot în aceeași zi, regina a trecut pe acolo și a văzut grădina. Imediat s-a îndrăgostit de crini și atunci le-a poruncit grădinarilor să-i îngrijească.
Când Lian a venit să vadă ce se petrece, a văzut că în grădină lucrau grădinarii, nu însă regina, și atunci s-a întristat.
— Oh, nu! Nu așa trebuie să fie!
Din fericire pentru Lian, grădinarii nu o plăceau pe Helia și nu s-au obosit să aibă mare grijă de crini. Apoi, când a vizitat grădina, s-a supărat, căci a văzut că unele flori se uscau.
— Dacă nu puteți avea grijă de crini, o s-o fac eu. Nimeni să nu se mai apropie de locul acesta.
Și, spre mulțumirea lui Lian, regina lucra în fiecare zi în grădină. La început i-a fost foarte greu.
Vrăjitoarea a încercat să-și folosească puterile ca s-o facă pe Helia să le urască. Dar iubirea lui Helia era prea puternică și nu se supăra pe flori.
Fiind răbdătoare cu florile, în curând a început să fie răbdătoare și cu ceilalți.
— Îmi pare rău, înălțimea ta, dar mai durează până e gata supa. — Oh, e în regulă. Am cerut un nou fel de supă. De-asta durează mai mult.
Toți au început să vadă că Helia s-a schimbat și s-o placă și mai mult.
Vraja ruptă
Într-o zi, Helia era în grădină, iar Lian a venit la ea.
— Mama, n-au înflorit crinii încă? — Ei bine, sunt sănătoși. Vor înflori la momentul potrivit. Voi aștepta.
Și dintr-o dată, regina leșina.
— Oh, nu! Mama! Ce ai pățit? Coroană magică, ce s-a întâmplat? — Vraja a fost ruptă. Acum va fi bine.
Astfel că, după cum a zis coroana, a doua zi regina era deja mai bine. În primul rând, a scos inelul de pe degetul soțului ei. Vraja a dispărut imediat, însă regele își amintea ce s-a întâmplat în ultimele câteva zile.
— Cum am putut să mă port așa cu draga mea Lian și Helia? Trebuia să fiu mai atent. — Nu te învinovăți, iubire. S-a terminat. Hai să uităm de tot. Vreau să-ți dau ceva.
Lian a luat coroana și a pus-o pe capul reginei. Aceasta a continuat să strălucească.
— Se pare că ambele meritați coroana. — Cred că Lian ar trebui să poarte coroana. Ea merită cel mai mult, căci răbdarea ei ne-a salvat pe toți.
Astfel, regatul a devenit iarăși un loc vesel. Regina și-a revenit repede și era foarte răbdătoare. Regele s-a bucurat nespus când a văzut asta. Apoi a fugărit-o pe vrăjitoare ca să nu mai facă probleme nimănui din regat.
Lian a continuat să fie dulce ca întotdeauna. I-a învățat pe toți că răbdarea e o calitate minunată și că poate duce la o schimbare uriașă, dacă înveți să apreciezi timpul, dar și pe oameni.
