Rochia de nuntă din adâncul mării
Odată, cândva, în regatul Ierabon, trăia un cavaler pe nume Mone. Era tânăr, curajos și foarte arătos, însă nu era apreciat de regele său rău și lacom, Claude.
Mone avea un cal pe nume Godo. Godo nu era un cal obișnuit. Acesta avea darul înțelepciunii.
Pana păsării de foc
Într-o după-amiază, Mone și Godo erau în pădure.
— O, vremea e așa de frumoasă, iar soarele atât de luminos. Ce zici, Godo? — E minunat, maestre! Să înaintăm în pădure. Putem mânca niște fructe acolo.
Godo a galopat spre pădure, iar Mone a început să caute fructe. Dintr-o dată, Mone a văzut o pană strălucitoare.
— O, ce pană minunată! Parcă țin focul în mână, dar nu-mi arde mâna. — Aceasta e pana unei păsări de foc foarte rare. Nu poate fi obținută de oricine. — Serios? Ar trebui să i-o duc regelui Claude. Mă va aprecia în sfârșit și-mi va da o grămadă de aur. — Maestre, știu că vrei să câștigi aprecierea regelui, însă ți-aș sugera să nu-i duci această pană regelui, căci ne va aduce doar necazuri. — Godo, crezi că această pană frumoasă ne va aduce probleme? Eu cred că ne va aduce numai bogății. — Mmm, depinde de tine, maestre. Cred... — E o idee minunată! Să mergem, Godo!
Godo și Mone s-au întors în fugă în regat ca să-i arate regelui ce au găsit. Mone i-a prezentat regelui rău pana păsării de foc.
— Majestatea ta, ți-am adus această minunată pană a păsării de foc, căci reprezintă măreția ta. — Bravo, Mone! Ești într-adevăr curajos, dar asta nu reprezintă mare lucru. Ha ha ha! Dacă poți să-mi aduci pana, îmi poți aduce și pasărea. He he he! Adu-mi și pasărea, altfel te voi arunca în bârlogul leilor!
Mone a rămas șocat de cererea regelui. Îi era imposibil să-i aducă pasărea măreață și feroce.
Prințesa Vasilisa
Mone a ieșit din cameră și a început să suspine.
— Care-i problema? — Regele, regele mi-a cerut să-i aduc pasărea de foc. Cum aș putea să-i aduc creatura aceea magnifică? Voi fi aruncat în bârlogul leilor. — Stai liniștit, maestre, te voi ajuta! Du-te și cere regelui să ne aducă o sută de saci de mălai, care să fie împrăștiați pe câmpul din sat și noi vom aduce pasărea.
Mone s-a dus la rege și a cerut ce i s-a zis.
— Mălai? În regulă.
A doua zi, regele Claude și-a trimis oamenii ca să împrăștie mălaiul pe câmp.
— Acum trebuie să așteptăm până diseară.
Godo și Mone au așteptat răbdători. Dintr-o dată, au văzut o umbră pe câmp. S-au uitat în sus și au văzut uriașa pasăre de foc care venise ca să mănânce mălaiul.
— Uau!
Au continuat să privească uimiți până când Godo a zis:
— Adu plasa!
Mone a luat plasa, a prins imediat pasărea măiastră și a dus-o regelui mândru.
— Poftim! Măreața pasăre de foc care odată era sus pe cer, acum este a ta. — Ce frumoasă e! Ești foarte curajos. Dar testul meu nu-i gata. Dacă mi-ai putut aduce pasărea, mi-o poți aduce pe prințesa Vasilisa, care trăiește pe coastă. Adu-mi-o sau bârlogul leilor te așteaptă! Ha ha ha!
De data asta, lui Mone îi era teamă.
— Am putut păcăli o pasăre, dar să păcălesc o prințesă e imposibil.
Mone i-a zis asta lui Godo. Godo a dat din cap și a zis:
— Nu-i nicio problemă. Problemele vor veni curând. Cere-i regelui să-ți dea poțiunea făcută din respirația unui dragon, un cort și trandafiri. O vom adormi pe prințesă.
Mone a cerut aceste lucruri regelui. Acesta era nedumerit, dar i-a dat lui Mone ce a cerut.
Rochia de nuntă
Mone și Godo s-au dus pe coastă și acolo au văzut-o pe prințesa Vasilisa pe o bancă de argint, cu vulturi de aur, care cântau o melodie minunată.
— O, privește soare minunat, cum mă mângâi tu cu razele tale.
Mone s-a uitat la prințesă și a rămas fără cuvinte, căci nu mai văzuse niciodată o fată atât de frumoasă.
— Repede, fă un cort și pregătește florile!
În curând, prințesa a venit la mal. Între timp, Mone și Godo pregătiseră cortul și o așteptau.
— Dorești niște flori, înălțimea ta? Le-am cules special pentru tine. — O, ce minunate sunt! Trandafirii sunt preferații mei!
Mone i-a dat florile, iar ea le-a mirosit. Însă nu știa că acestea au fost stropite cu poțiunea din respirație de dragon. Imediat ce le-a mirosit, a amețit.
— O, o, simt că mă ia somnul.
Mone a ținut-o în timp ce ea a adormit. Godo și Mone au fugit înapoi spre regat cu prințesa. Când au intrat în regat, regele Claude era în extaz.
— Cineva să tragă clopotele de căsătorie! A venit prințesa mea!
Cavalerii au tras clopotele, care au trezit-o pe prințesa Vasilisa.
— O, unde sunt? — Ești aici, cu mirele tău! He he he! — Mire? — Da, draga mea prințesă, te vei căsători cu mine! — Ce? Nu mă pot căsători! — De ce nu? — Mă pot căsători doar în rochia mea de nuntă. — Stai liniștită. Îți voi aduce cei mai buni croitori regali care-ți vor face o rochie minunată! — Îmi pare rău, Majestatea ta, dar rochia mea de nuntă e cea mai rafinată rochie și nu poate fi înlocuită. E păstrată pe fundul mării, sub cea mai mare piatră. Mă voi căsători cu tine numai dacă mi-o poți aduce. — Mone, ai auzit ce a spus? Adu-mi rochia imediat! De data asta însă, nu-ți voi da nimic. Îmi aduci rochia sau te voi arunca în groapa cu pitoni! Ha ha ha!
Mone era șocat. Godo auzise totul.
— Asta e! Știu exact ce trebuie făcut!
Godo a luat-o la galop spre coastă.
— Dar ce faci? — Așteaptă și privește! O, iou, iou, iou! — Dar, dar ce faci? — O, iou, iou, iou!
Dintr-o dată, valurile s-au întețit și a apărut un rac uriaș.
— Bună, Larry! — Căldă prietene, mă bucur să te văd după atâta timp. Spune-mi, cum te pot ajuta? — Prințesa Vasilisa se mărită! — He he! Ai venit după rochia de nuntă? — Desigur!
Larry a dansat în apă și, pe când făcea asta, doi raci mari au ieșit la suprafață.
— Acum vei avea ajutorul nostru, dar numai cel mai curajos o poate ajunge. — Vin și eu ca să aduc rochia.
Larry a dat din cap și i-a dat lui Mone o sticluță cu poțiune magică.
— Poftim! Se numește poțiunea respiră sub apă. Înghite-o și vei putea respira în apă.
Mone a înghițit poțiunea magică și a sărit în apă. În timp ce înota, Mone a văzut piatra uriașă. A ridicat-o cu ușurință, iar racii au luat rochia.
— Vin acum, rege Claude!
Mone a ieșit din apă, iar racii l-au urmat.
— A, rochia în sfârșit! Aproape că am terminat cu toate problemele. — Aproape? De ce aproape? — Pentru că ne-a mai rămas o singură problemă de care să ne ocupăm. — În regulă. Mult succes! Pe data viitoare! — Nu! Am nevoie de o favoare de la tine pentru problema aceea. — Ce anume?
Godo i-a zis racului Larry și lui Mone tot ce a pus la cale.
— Asta-i tot? E foarte simplu! Să-i dăm drumul!
Godo și Mone s-au întors victorioși spre regat.
— Majestate, înălțimea ta! Am rochia de nuntă de pe fundul mării pe care a cerut-o prințesa. Sper că ești mulțumită. — Ha ha ha! Minunat! Acum prințesa va deveni în sfârșit regina mea! Regele și regina au trăit fericiți până la adânci bătrâneți! He he he! Dar ți-o dau doar dacă-ți ceri scuze de la regat. — Să-mi cer scuze? Pentru ce? Sunt cel mai măreț rege din lume, iar tu-mi zici să-mi cer scuze? N-o să fac asta niciodată! — Atunci, deci, nu-mi dai de ales.
Dintr-o dată, racii au intrat în cameră, strângând din clești.
— Ce caută racii ăștia mizerabili aici? — Nu suntem mizerabili! Atacați!
Racii l-au atacat, iar regele a luat-o la goană.
— Lăsați-mă în pace! Racii idioți! Paznici!
Paznicii s-au dus spre ei, încercând să-i oprească, dar au fost aruncați la o parte. Regele a fugit spre balcon. Racii l-au încolțit.
— Spune-o! Spune-o! Of, bine, bine! Am fost un rege rău și mincinos. Îmi cer scuze. — Acum abdică! — Nu! — A, ok, ok, voi abdica! — Perfect! Acum să-l ducem în temniță!
Regele Claude a fost dus în temniță și închis.
— Mai e vreo problemă rămasă? — Mmm, nu cred.
Prințesa Vasilisa i-a mulțumit lui Mone.
— O, îți mulțumesc mult, tinere curajos! — Nu trebuie să mulțumești mie. Totul se datorează prietenului meu Godo, calul neînfricat și lui Larry racul și prietenilor săi.
Prințesa Vasilisa a zâmbit și a dat din cap, uitându-se la Godo și la Larry.
— Însă, prințesă, pot să te întreb ceva? — Da? — De ce ai acceptat să devii regina lui, știind că ai fost răpită?
Atunci, prințesa Vasilisa și Larry au râs.
— Ha ha ha ha ha! — He he he!
Mone și Godo erau nedumeriți.
— Ce se petrece? — Vezi tu, motivul pentru care-mi țineam rochia de nuntă pe fundul mării era ca să mă asigur că mă voi căsători numai cu persoana pe care o plac. Rochia aceea a fost păzită de bunul meu prieten Larry de la început. — Dar Larry e prietenul tău? — Da! Și i-am zis că dacă încearcă să vină altcineva în locul meu să ia rochia, înseamnă că sunt obligată să mă căsătoresc împotriva voinței mele și că trebuie să mă salveze. — A! O!
Concluzie
Și așa, povestea noastră se apropie de sfârșit. Mone a devenit noul rege din Ierabon. El mergea des la prințesa Vasilisa, căci deveniseră prieteni buni. Iar Godo și Larry... vedeți și voi singuri.
— Știi, ai fi putut să-mi spui de chestia cu prințesa în loc să aștepți finalul măreț. — Eu doar îndeplineam promisiunea făcută prințesei. — Desigur! Și promisiunea dintre noi, prietenia noastră? M-ai făcut să apar... — Of, iar începe!
Morala poveștii este că adevărata iubire și prietenie pot depăși orice obstacol, iar curajul și înțelepciunea sunt răsplătite.
