Să fii sănătos
Odată ca niciodată, era un regat condus de un rege foarte pompos. El niciodată nu asculta de consilierii lui și lua decizii după bunul lui plac.
Avea o fiică pe care o chema Tara. Era deșteaptă, dar și foarte obosită de conduita tatălui ei. Existau reguli stupide, iar oamenii din regat râdeau sau erau foarte contrariați.
— Morcovii ăștia sunt uimitori, nu-i așa, Tara? — Cred că da. — Sunt delicioși. Oficial, declar că toată lumea din regat trebuie să mănânce de acum doar morcovi. — Cum? Dar oamenii din regat nu s-ar bucura de asta. — Sigur că nu, Tara. Poporul mă iubește și va plăcea noua regulă.
Regulile Regelui
Dar după o săptămână, regele s-a săturat să mănânce morcovi toată ziua.
— Plăcinte cu morcovi, tocană de morcovi, morcovi, morcovi, morcovi. M-am săturat. — Poate și poporul s-a săturat de regula asta. — Cred că ai dreptate. Am s-o scot.
Oricum, supușii lui erau foarte nemulțumiți de felul în care domnea peste ei. La palat, trăia o slujnică pe nume Lucia. Era de fapt o zână și, deși părea foarte tânără, avea o mie de ani.
Lucia avea un alt prieten, Sparkles. Sparkles era zânuța florilor. Era micuță și jucăușă și trăia în grădină printre minunatele flori. Împreună, ele avuseseră grijă de familia regală mulți ani.
— Bună dimineața, Lucia! Ce vești ai pentru mine? Regele a mai dat vreo regulă nouă? — Oh, Sparkles! Regele nostru e așa naiv. Nu pot să înțeleg cum poate face reguli atât de stupide. Ultimul rege a fost foarte bun, nu-i așa? — A fost! Mai ales că lui nu-i plăceau morcovii! — Ha ha ha! — Ce ne râde acolo? — O, nu! E regele! Repede, ascunde-te! Să nu te vadă! — O, Lucia, tu erai cea care râdea? — Bună dimineața, Măria Ta! Ă, da. Râdeam de grădina asta care, care mă face să fiu fericită. — Păi, am înțeles. Oricui i-ar plăcea grădina asta pentru că îmi aparține mie. Florile sunt atât de frumoase. Nicio grădină nu poate fi atât de frumoasă ca a mea. — O, Măria Ta, de fapt, floarea aia este... — Rege stupid! Îți dau eu o lecție! Hm! — Chiar au un miros foarte... — A! — Ciuh! — O, vai! Să fii sănătos!
Regele a fost foarte mirat.
— Să fiu sănătos! Asta mi-a plăcut cum sună. Toată lumea ar trebui să-mi ureze sănătate când strănut, nu-i așa? — Păi, eu... — Vezi? Ești de acord. Toată lumea va face asta pentru că eu sunt rege și toți îl iubesc pe rege! Declar oficial că de fiecare dată când Măria Sa strănută, tot regatul trebuie să spună: "Să fii sănătos!"
Regele plecă, fiind foarte mândru de sine.
— O, Sparkles! Ce ai făcut? — Nicio grijă, Lucia! Am pus un pic de noroc în praful ăla magic. Să vedem ce se întâmplă!
Aaron, ciobanul cinstit
Mesagerii au fost trimiși în regat și oamenii s-au adunat în jurul lor.
— Ascultați cu toții! Regele a dat o regulă nouă! De fiecare dată când Măria Sa strănută, toți supușii lui trebuie să spună cuvintele: "Să fii sănătos!" Dacă nu vor face asta, vor fi pedepsiți! — Ce neregulă cu regele nostru! — Șșș! Soldații te pot auzi. Trebuie să facem așa cum s-a hotărât.
Și astfel, oamenii s-au supus. De fiecare dată când regele strănută, se trăgeau clopotele și toți oamenii spuneau: "Să fii sănătos!"
În regatul acesta, trăia un cioban sărac pe nume Aaron. Era un om cinstit și foarte isteț. Nu asculta și nu era de acord cu orice îi trecea pe la urechi. El mereu susținea ce e just și cinstit.
Într-o zi, era în fața casei lui, când au venit niște prieteni să-l salute.
— Uite, aici stă ciobanul cel cinstit, Aaron! Aaron, hai să te ajutăm! — Vino cu noi! O să te învățăm cum să furi și să nu fii prins niciodată! Un ceas de aur nu ți-ar strica deloc! — Aș putea să fur toate ceasurile de aur din lume și nu m-aș simți bogat deloc. — Nu trebuie să te simți bogat. Le-ai putea fura ca noi să ne simțim bogați! Nu! — Ha ha ha! — Ha ha ha!
Chiar atunci, începură să sune clopotele.
— Aoleu! Strănută regele! Trebuie să aibă un nas foarte mare! — Liniște! Spune cuvintele! — Să fii sănătos! — Să fii sănătos!
Oricum, Aaron stătea acolo și nu spunea nimic. Prietenul lui a observat gărzile și i-a spus:
— Aaron, ce faci? N-ai văzut gărzile? — I-am văzut, dar nu văd niciun motiv de ce ar trebui să-i urez regelui sănătate de fiecare dată. La drept vorbind, mi se pare stupid. Nici măcar nu-l văd strănutând. — Șșș! Taci, Aaron! Vrei să te audă gărzile? — O, nu! E prea târziu!
Și când Aaron s-a întors, un gardian auzise tot și îl privea acum cu mânie.
— Cum îndrăznești să vorbești urât despre rege? Repetă cuvintele pe care a ordonat să le spui, sau vei fi dus la palat! — Fă cum vrei. Nu mi-e frică de rege și refuz să spun cuvintele.
Așa că, gardianul l-a dus pe Aaron la palat. Când regele a auzit ce a spus Aaron, a fost foarte furios.
— Cum îndrăznești să-i dorești rău regelui tău? Nu-ți pasă de conducătorul tău? — Nu ți-am dorit rău niciodată, Măria Ta, dar cu toată sinceritatea, mi se pare amuzant să-ți urez sănătate când nu te văd strănutând. — Amuzant? Ți se pare că eu, marele conducător al acestui regat, amuzant? Ticălosule!
Încercările lui Aaron
— Tată, uită-te la florile astea frumoase pe care... O! Cine e bărbatul ăsta? — Bărbatul ăsta îndrăznește să nu respecte regula mea. E cea mai bună regulă pe care am făcut-o. — Chiar există un om care îndrăznește să se împotrivească regulii tatălui meu? Nu vrei să-i urezi tatălui meu sănătate? — Nu e asta, Măria Ta. I-am spus doar că mi se pare amuzant. — O! Pare foarte interesant!
În clipa aia, Sparkles a apărut deodată de sub florile pe care le ținea Tara. A aruncat din nou cu praf magic care s-a dus în nasul Tarei.
— Ah! Ah! Hapciu! — O! Să fii sănătoasă! — Cum? Ei i-ai spus? Atunci mie, de ce nu-mi spui? — Ha ha ha! — Cum îndrăznești să râzi? — Dar, dar n-am râs! — Destul! Vei fi pedepsit! Luați-l pe omul ăsta și aruncați-l în vizuina leului!
Gardienii l-au luat pe Aaron de umeri și l-au aruncat în vizuină. Era mare și întunecată. Nu era nicio ieșire, iar Aaron trebuia să aștepte leul fioros să fie adus în vizuină.
Dar Aaron a fost rapid. A scos câteva bucăți de carne pe care le avea în traistă, a mai scos un praf de adormit și l-a turnat pe carne. A pus carnea pe jos și s-a ascuns în spatele unui bolovan mare.
Când leul a intrat în vizuină, a scos un rânjet înfricoșător și bietul Aaron s-a speriat foarte tare. Dar leul a mirosit carnea și a mâncat-o pe toată imediat.
— Da, da, așa, leule! Mănânc-o pe toată! — O, nu!
Dar leul a fost foarte furios, cineva îl deranjase în timpul cinei mult așteptate. L-a văzut pe Aaron și a răcnit cu furie.
— O, nu! Te rog, nu mă mânca! Nu, nu!
Și după asta, leul a adormit imediat. A dormit toată noaptea, iar Aaron a fost perfect în siguranță. Totuși, a rămas treaz pentru orice eventualitate.
A doua zi dimineață, gardienii au venit să-l ia pe Aaron și au fost surprinși să-l vadă că trăiește și e bine, în timp ce leul dormea lângă el în liniște. L-au dus la rege, care a fost și mai surprins să-l vadă.
— Cum ai reușit să scapi de leu?
Iar Aaron i-a spus regelui ce a făcut.
— Foarte bine. Acum sigur îți e frică pentru viața ta. Vrei să-mi urezi sănătate acum? — Îmi pare rău, Măria Ta, dar nu retrag ce am spus ieri. — Atunci vei fi aruncat în groapa cu mistreți sălbatici! Paznici, duceți-l pe obraznicul ăsta de aici!
Bietul Aaron a fost aruncat în groapă și de cum s-a uitat în jur, a văzut mistreți apropiindu-se de el. Dar chiar și aici, Aaron a gândit repede. A scos un flaut și a cântat atât de frumos încât mistreții n-au putut să se abțină să nu danseze. Toată noaptea au dansat și au dansat până nu au mai putut de oboseală.
A doua zi, când paznicii s-au dus la groapă, l-au găsit pe Aaron în viață. Au fost foarte mirați la vederea mistreților care dansau pe muzica lui. L-au dus la rege și au povestit tot ce au văzut.
Când prințesa a auzit despre mistreții care au dansat, a început să râdă.
— Ha ha ha! — Vai de mine! Acum ce fac? Hm, foarte bine. Dacă pedepsele nu te afectează, atunci poate că cadourile o vor face.
Regele l-a dus pe Aaron într-un loc îndepărtat și i-a arătat o casă construită din aur curat. Strălucea atât de tare încât Aaron nu-și mai putea lua ochii de la ea.
— Nu e frumoasă? Poate fi a ta dacă-mi urezi sănătate. — O casă de aur? — Să fii sănătos! Să fii sănătos! Să fii sănătos! — Nu, nu, nu pot s-o fac. Chiar dacă-mi dai toate nestematele și aurul din lume, eu nu pot fi mituit.
Un rege mai înțelept
Regele era perplex dincolo de cuvinte. Nu știa ce să facă sau să spună.
— Sunt complet nedumerit. Nu mai știu ce să fac să te răzgândești. Prea bine. Până voi găsi o cale să te fac să-mi urezi sănătate, vei sta la palat sub supravegherea mea. Odată ce vei ajunge să mă admiri, cu siguranță îmi vei spune cuvintele acelea frumoase.
Aaron era foarte amuzat de regele acesta atât de îndrăgostit de sine. Totuși, a acceptat oferta regelui. Oricum nu avea de ales.
Au trecut lunile și Aaron se bucura și savura viața la palat. Vorbea cu toată lumea și în curând toți au ajuns să-și dea seama cât era de înțelept și drept.
Și regele i-a observat felul de a fi și cum a început să vorbească, regele a aflat lucruri despre regatul său. Pentru că Aaron era un biet cioban, i-a spus regelui toate problemele oamenilor.
— Am învățat multe de la tine. Oamenii regatului meu par mult mai fericiți acum. Și asta pentru că ți-am ascultat sfatul. Nu vrei să fii consilierul meu regal și să stai aici la palat? — Accept oferta cu bucurie, Măria Ta.
Și astfel, regele a devenit mai înțelept. Și în timp, purtarea sa egoistă a dispărut. Regatul devenise acum unul mult mai fericit.
Într-o zi, regele i-a văzut pe Tara și Aaron uitându-se cu drag unul la altul. Și-a dat seama că în timpul în care Aaron a fost acolo, cei doi s-au îndrăgostit unul de altul.
— Tara, draga mea, dacă vrei să fii cu Aaron, nu am nicio obiecție. Este un om înțelept și aș fi foarte fericit să te măriți cu el. — O, mulțumesc, tată, căci îl iubesc foarte mult!
Nunta a avut loc chiar a doua zi. Toată lumea s-a bucurat. Chiar și Sparkles a dansat pe muzică.
— Sparkles, ascunde-te, să nu te vadă cineva! — O, n-o să mă vadă nimeni, Lucia! Toți sunt ocupați să se bucure de muzică. Așa ca mine!
Și în timp ce dansa, praful ei magic a căzut pe rege, Tara și Aaron.
— O, nu! Nu din nou! — Ă, ă, ă, ciuh! — Ă, ă, hapciu! — Ha, ha, hapciu!
Toți s-au uitat unii la alții și au fost foarte mirați.
— Să fim sănătoși! — Să fim sănătoși! — Să fim sănătoși!
Și astfel, au râs toți trei cu poftă.
— Hopa!
Morala povestii: Un conducător bun este cel care ascultă și învață de la poporul său, nu cel care își impune voința prin reguli absurde. Înțelepciunea și bunătatea aduc fericire și prosperitate, iar adevărata valoare nu poate fi cumpărată sau forțată.
